CAUTARI
Timp indelungat nu mi-am pus intrebari existentiale. Viata ce o traiam parea total anormala fata de ce simteam eu ca ar trebui sa fie. Mereu mi se parea ca nu ma potrivesc cu locurile, cu epoca, si ca altundeva sau in alte vremuri m-as fi simtit mai in largul meu. Stiu ca ma opream deseori in fata ferestrei, privind spre nicaieri, asteptand ceva sa se intample. Starea ca nu ma potrivesc acestui loc, acestui timp, m-a urmarit de mic copil, chiar daca peste ani s-au adunat evenimente care m-au obligat sa ma conformez locului si timpului. Am actionat ca si cand as fi implicata, dar sentimentul nu disparea. Ma simteam ca o intrusa care nu-si putea asuma nici drepturi si nici responsabilitati. "Altii cum pot si eu nu ? e o problema psihica ? sunt bolnava ? sunt nebuna ? sunt anormala ?", intrebari ce ma bantuiau, dar nu insistam sa aflu raspuns.
Cand aparenta mea implicare in zbuciumul cotidian s-a mai linistit, a venit si raspunsul la nivel mental. Din foarte multe directii ma bombardau idei ca : tu nu esti acest corp, aceste ganduri, aceste emotii, tu esti stapanul lor, esti Sinele.Bine, bine, sunt Sinele, dar ce e Sinele, cu ce se mananca, ce culoare are ?! Mi s-a oferit o baza pentru intrebari existentiale si am pornit sa caut Adevarul.
Primele notiuni le-am sorbit cu nesat din vorbele Lui Iisus Cristos "Eu si Tatal UNA suntem". Apoi a urmat o perioada de meditatii si reflectii, care n-au fost constante, dar a reusit sa directioneze mentalul spre a discerne intre ce e real si ce nu e real. Mentalul meu avea acum un "job", dar nu era deloc usor.
Cand am citit despre Ramana Maharshi, in "
Insa cand L-am gasit in "Inteleptul de la Arunachala" s-a aschimbat, a devenit apropiat, la indemana, chiar puteam "comunica" cu el. Eu puneam intrebarea (pusa de discipoli, bineinteles, dar era intrebarea ce-o aveam si eu in minte), iar el imi dadea raspunsul. Si raspunsul lui era o usurare pentru mine. Imediat inchideam ochii si ramaneam in meditatie. Nu ma grabeam cu cititul, mai mult savuram fiecare raspuns.
Pe la jumatatea primului volum, vad ca unele intrebari se repeta si ma miram ca nu s-a inteles din prima, doar Ramana Maharshi a raspuns atat de clar si simplu, pe intelesul tuturor. Cum pot fi unii atat de grei de cap ?! Inchid iar ochii si vorbesc in gand cu Ramana Maharshi, de la egal la egal :- ce simplu e ! nu are rost sa-i mai repeti din nou, iar si iar. Si atunci s-a petrecut minunea...
Tot ce era in jurul meu a disparut, chiar si eu ca forma. Am ramas doar ca existenta. Eram doar constienta de existenta. Altceva nu exista. Nu mai era nimic altceva si nici altcineva. Intelegerea era deplina : sunt Sinele, sunt cel ce sunt, doar SUNT. Sunt constienta de existenta si aceasta e fericire.
Nu sunt cuvinte sa exprim starea fara "stare". Cunoasterea de dincolo de mental a inundat tot ce-am cunoscut pana in acel moment, de parca nici nu ar fi existat mai inainte.
Dupa trei zile si trei nopti betia beatitudinii s-a cuibarit in inima, lasand libertate mentalului sa analizeze noua situatie.
Instantaneu capata inteles orice neintelegere mai veche sau mai noua, ce aparea in minte. Din acel moment totul a devenit simplu. Peste tot ma simt ACASA. Privind ca din lume totul e OK, privind ca din Sine totul e minunat. Armonizarea mea, ca fiind in lume si in Sine, e completa. Cautarea mea s-a incheiat.
Mowgli cel linistit.
