Gramada cu bobi

Cautand prin “gramada” de blog-uri, ce se improspateaza in fiecare minut, am dat peste Gramada cu bobi. Si asa, cum ne-am obisnuit sa fim inselati de aparente, am testat si de data asta nu numai ambalajul, dar si continutul. Am constatat pacaleala: gramada cu bobi nu era cu bobi.Gramada era cu perle. Adevarate perle, fabricate indelung, intr-o inima de copil. Acum gramada se revarsa, oferindu-ne si noua din belsugul ei.
Ca dintr-un izvor: sa se adape cine-i insetat. Eu nu am stiut ca sunt insetata, dar citind blogul i-am descoperit savoarea. Am luat fiecare articol postat pe blog, l-am trecut prin inima mea, si am construit apoi un puzzle. Un puzzle care te invita la reflectie, la meditatie. Un puzzle ce-l voi completa cu fiecare noua ocazie.
Acest puzzle are parfum de toamna si e strabatut de o adiere de vant ce sustine in echilibru fragila balerina. Balerina care peste timp devine creatoare de perle.
In ce foc al inimii, in ce taina au stat ascunse perlele, pentruca acum, la vedere fiind, sa te provoace la adanci reflectii?
Spui simplu “vecinul nu sunt eu”. Dar cand vecinul e Adevarul, realizezi brutalitatea situatiei: eu nu sunt Adevarul, eu sunt vecinul... aaa...
Oare nu e prea tarziu sa doresc sa fiu una cu Adevarul?!
Mai vreau sa raman vecin cu el?!
Asa incep indelungi introspectii...
Salut creatoarea de perle.