Lupta cu mentalul

In munca noastra spirituala, prin studiul scripturilor, rugaciuni, pelerinaje, meditatii, reflectii, analize, contemplari si altele, se intampla din cand in cand sa primim niste revelatii, fleshuri, strafulgerari care prin semnificatia lor (diferita de la caz la caz), ne impulsioneaza si ne face sa perseveram pe cale.
Daca timp mai indelungat nu obtinem un succes cat de mic, entuziasmul scade si foarte usor ne lamentam si chiar renuntam sa mai urmam o disciplina spirituala.
De fapt asta e tactica mintii, strategia de a te tine ocupat cu orice altceva, decat de a urma o practica spirituala.
Intr-o activitate spirituala mintea se simte incoltita, incarcerata, bagata la colt, sub lupa, lucru care o inspaimanta ca si cum si-ar vedea sfarsitul.
Mintea nu se vrea vazuta, analizata, pusa cu "cartile pe fata". Fuge mancand pamantul de asa situatii. Si este destul de sireata sa pacaleasca pe oricine. Este ca un "geaman", semn de aer, duplicitar: te lasa sa crezi ca e aici pe masa de operatie, sub ochii tai, dar dublura ei te cheama la telefon si-ti sopteste ingrijorator ca esti foarte palid, foarte bolnav, conform cu analiza sangelui recent facuta se pare ca nu prea mai ai sanse; urgent trebuie sa te odihnesti, sa stai la pat, sa iei medicamente, eventual sa mergi la munte cateva zile, caci s-ar putea sa-ti revii totusi. E foarte grijulie cu starea sanatatii tale. Asta e strategia mintii: duplicitara.Te lasi pagubas sa o mai analizezi, sa o pui sub lupa.
Daca totusi nu renunti, cu riscul sa-ti periclitezi sanatatea, si continui sa pui sub observare mintea, se intampla ca cedeaza.
In aceste momente strafulgerarile, revelatiile sunt mai luminoase, cu o semnificatie si o profunzime greu de egalat.
Intri intr-o stare de bucurie si simti cum sufletul canta o muzica necreata pana atunci.
Ei, dar mintea?! Mintea isi aduna fortele, isi colecteaza de prin zonele trecutului forte nebanuite, uitate, si triumfatoare ciocane la geam: "cioc, cioc! nu stii ca aceste aparitii sunt noi, si ca tot ce apare are si sfarsit si dispare, deci nu sunt reale?!"
Si uite cum te-a dezumflat, ai cazut din bucuria revelatiei in starea de dinainte, cand mintea e iar stapana si preia conducerea.
Doar pentru o alta perioada de timp, pentruca si tu nu te lasi si-i spui mintii: "mai mental dragut, dar si tu apari si dispari, si tu ai inceput si sfarsit, ca urmare si tu nu esti reala".
Atunci bagata la inghesuiala mintea tace.
Dar revine repede pe pozitii: "oricum nu poti face nimic fara mine!".
Recunosc, asa e, dar ramai totusi doar un instrument. Un instrument necesar, dar doar un INSTRUMENT.
Si ca pe orice instrument va trebui sa fiu atent cum te folosesc, nu cumva sa ma lovesc ca de un ciocan sau o pusca, sau mai rau sa ma identific cu instrumentul.
Din cand in cand, daca nu mereu, trebuie sa fiu vigilent si sa curat instrumentul (mentalul) de mizerie.
Sa-l spal cu apa PREZENT-ului Aici si Acum; sa indepartez praful TRECUT-ului; lipiciul IDENTIFICARI-lor false; straturile groase de CONDITIONARI; nesfarsitele DORINTE; amuzantelor BARFE si "dreptelor" JUDECATI.
In schimb voi lustrui DISCERNAMANTUL, voi ingriji PRIETENIA si IUBIREA fata de mine, apoi fata de APROAPELE; voi permite COMPASIUNII sa se exprime constientizand pe deplin ca-L manifest pe CEL CE ESTE.
The new Mowgli.