IN AFARA GRADINII LINISTII TALE

Parca pe nedrept sunt asa putini prieteni/ajutatori amintiti in paragraful anterior. Cu siguranta nu sunt doar ei (ca persoane sau ca invatatura). Dar cum as putea pune toate numele? Si in ce ordine? Iar cei care atunci-candva nu pareau a fi prieteni, tot ajutoare mi-au fost intr-un final. Sau cum as putea spune ca cimitirul, sau anotimpurile, ori ziua si noapte, sau mass-media nu-mi sunt prieteni, ajutatori cand de fapt imi sunt. Dar facand o selectie a prioritatilor, mentalul meu a ales pe cei carora le simte mai puternic prezenta. Acestor “persoane” le simt prezenta, amprenta, vibratia atunci cand pasesc in “Gradina Linistii Tale”. Ei m-au ajutat continu si concomitent, doar eu sunt cea care i-am perceput si le-am receptionat mesajul ca fiind distinct si evolutiv.

MAMA
In afara gradinii linistii Tale am fost mereu ocrotita de iubirea grijulie a mamei. Mama m-a impresionat prin puterea ei de a munci si de a se darui binelui copiilor ; o daruire cum la alte mame nu am intalnit (nici chiar la mine), nimic pentru ea, totul pentru copii. Tin minte, in curtea casei se adunau copii din toata mahalaua. Mereu imi povestea despre cat de greu a trait la parintii ei, ea fiind a treia din cei paisprezece copii. In bratele sale intotdeauna gaseam linistea. Acum i-a scazut doar puterea.

SOTUL
Nu este deloc usor sa traiesti cu un mental convins ca e dominat de conditionarile si atasamentele sotului, de parca eu n-as fi avut conditionari si atasamente.
Meritul sotului este ca pe langa ca-mi risipea agitatia cotidiana imi trezea sufletul la veselie. Cu el treceam de la plans la ras. Avea si are inca, o paleta larga de o mie de chipuri, asemanator baronului Muhaussen cel plin de fantezie. Nu am cum sa fiu trista in prezenta lui.
L-am surprins pe cand nota un gand intr-un caiet:
"Pana nu vei fi umil precum piatra,
Ascultator precum apa
care condusa de maluri isi afla
linistea in limpezimea lacurilor,
Pana nu vei arde ca focul cel aprig
de dragoste fata de Dumnezeu,
Si nu vei fi martor adevarat
precum aerul,
nu vei cunoaste adevarata fericire."

COPII
Copii mi-au provocat inteligenta si mi-au pus la incercare intelepciunea. Langa ei am cunoscut ce inseamna inocenta si intelepciunea copilului, dar si responsabilitatea de a fi mama.

SHRI MATAJI
Standardele morale adevarate le-am cunoscut prin viziunea lui Shri Mataji, care a deschis o noua etapa in viata mea. Am inceput o perioada de studiu si meditatii, reflectii si contemplari ale aspectelor vietii mai putin aparente ca pana atunci. Cu fiecare zi aderam mai mult la viziunea lui Shri Mataji. Viziune care prezenta o lume in care sa traim ca niste sfinti constienti de adevarata noastra valoare, valoare ce nu poate fi cunoscuta pana nu suntem conectati la Sursa. Astfel a fondat un nou stil de viata numit “sahaja yoga” unde tehnica de baza este lucrul subtil cu energia sacra Kundalini ce lucreaza ca o mama interioara grijulie. La mine trezirea energiei a avut efect exploziv la nivelul abdomenului, unde a trebuit sa dinamiteze “betonul” format de blocajele acumulate. Am pretuit adevarul spus de la inceput:”voi nu sunteti acest corp, nu sunteti aceste ganduri, voi sunteti Sinele”, ceea ce pe intelesul meu suna: “sunteti una cu Sursa”. Si rezonam cu aceasta chiar daca nu pricepeam foarte clar atunci. Tot Shri Mataji m-a ajutat sa ma deschid catre domnul Iisus Cristos si catre studiul scripturilor tuturor religiilor, aratand ca religiile sunt ramuri diferite ale aceluiasi copac.

IISUS CRISTOS
Acum serbam Nasterea pruncului Iisus, dar pentru mine, mai important mi se pare mesajul care s-a pastrat peste veacuri. Mesajul capata noi intelesuri cu cat maditam mai mult asupra lui. Cea mai recenta semnificatie cu inteles deplin pentru mine, este: “ Eu si Tatal Una suntem”.

SHANKARACHARYA
M-a inspirat foarte tare prin cele “Sase strofe despre eliberare” si “Meditatie superioara”.

SASE STROFE DESPRE ELIBERARE
De Adi Shankaracharia

Om. Eu nu sunt nici mintea,
Nici intelectul, egoul sau atentia,
Nu sunt nici auzul, nici gustul,
Nici mirosul sau vazul,
Nu sunt nici eterul, nici aerul,
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu sunt nici prana,
Nici cele cinci sufluri vitale,
Nu sunt nici cele sapte elemente ale corpului,
Si nici cele cinci invelisuri,
Nu sunt nici mainile, nici picioarele, nici organul vorbirii,
Nici un alt organ de actiune,
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc frica, aviditatea sau iluzia,
Nici repulsia si nici atractia,
Nu cunosc mandria si ego-ul,
Dharma sau Eliberarea,
Nici dorinta mintii,
Nici obiectul placerii,
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc placerea si nici durerea,
Virtutea sau viciul,
Nu cunosc mantre, nici locuri sfinte,
Vedele sau sacrificiul,
Nu sunt nici cel ce mananca,
Nici hrana, nici actul de a manca,
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Nu cunosc moartea, nici frica,
Nici diferentele de casta,
Nu am nici Tata, nici Mama,
Eu nici macar nu m-am nascut,
N-am nici prieten, nici tovaras,
Nici discipol, nici Guru,
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!

Sunt fara forma si de neanchipuit,
Caci Eu sunt Atotpatrunzator,
Si exist pretutindeni,
Si totusi Eu sunt dincolo de simturi,
Eu nu sunt salvarea,
Si nici ceea ce poate fi cunoscut.
Eu sunt Eterna Beatitudine si Constiinta.
Eu sunt Shiva! Eu sunt Shiva!


MEDITATIE SUPERIOARA
De Adi Shankaracharia

 Nu sunt atributele cu care lumea ma numeste: numele meu, corpul meu si gandurile mele, caci in curand ele vor avea un sfarsit.
 Eu sunt vesnic.
 Eu sunt acela care stapaneste aceste invelisuri.
 Eu sunt deasupra si dincolo de ele.
 Eul meu individual veritabil incepe acolo unde inceteaza activitatea mentalului.
 Cine sunt eu?
 Acum fac liniste in spiritual meu.
 Nu am nici o dorinta de a gandi.
 Acum cerul constiintei mele este gol, lipsit de orice gand.
 Acum sunt liber, sunt dincolo de tot, deasupra a tot ce exista.
 Am iesit din corpurile mele si am trecut dincolo de planeta mea.
 Ele nu mai au nici o existenta, deoarece nu erau decat un vis pe care-l faurise spiritul meu.
 Acum m-am trezit din acest vis.
 Imprejurul meu nu ramane decat spirit infinit.
 Sunt asemanator acestui spatiu fara sfarsit.
 In momentul acesta nimic nu ma poate atinge.
 Nu am nici forma, nici nume.
 Am uitat visul meu pamantesc.
 Sunt viata infinita care impregneaza totul.
 Eu sunt – Eu sunt TOTUL.

GANDHI
M-a impresionat prin vointa lui aplicata in actiuni non-violente, incusiv folosind postul total si tacerea ca pe o arma in incetarea disputelor dintre hindusi si musulmani.

DAKSHINAMURTI
Fiind guru si-a impartasit invatatura prin tacere, facand sa dispara indoieleile discipolilor. Adevarul l-a expus prin tacere. Tacerea lui valora cat un discurs. Tacerea e atat de puternica!

ANGELA VASIU
Eram prietena ei. Chiar si cand vorbea transmitea o muzica fara cuvinte, o muzica murmurata, venita din interor si umplea tot spatiul din jurul ei. Prin ea am cunoscut modestia fara machiaj, adevarata, direct de la sursa.

BUDHA
De la el am invatat calea de mijloc,asupra careia puteam sa-mi mentin mai des atentia.

KABIR
El m-a fermecat cu versuri deosebit de frumoase.

XVII
Cugetand, spune Kabir : “Daca-ti topesti viata in Oceanul Vietii, iti vei afla viata in Tara Suprema a Fericirii.”
Ce frenezie ecstatica se afla in fiecare ceas ! Iar indragostitul stoarce si soarbe esenta orelor : vietuieste in viata lui Brahma.
Spun adevarul, fiindca am acceptat adevarul in viata; acum sunt legat de adevar, am dat la o parte orice poleiala.

Kabir spune: “Astfel indragostitul este liberat de frica; astfel toate greselile vietii si mortii l-au parasit.”
Acolo cerul e plin de muzica;
Acolo ploua cu nectar;
Acolo rasuna strunele harpei, acolo bat tobele.
Ce tainica splendoare e acolo, in caminul cerului !
Acolo nu se pomeneste de rasaritul si asfintitul soarelui;
In oceanul manifestarii, care e lumina iubirii, ziua si noapte sunt tot una.
Fericire pururi, nici durere, nici lupta !
Acolo am vazut fericirea plina ochi, desavarsirea fericirii:
Nu-I loc de greseala acolo.

Kabir spune : “Acolo, eu sunt martor la jocul Fericirii-Una !”
Am cunoscut in trupul meu jocul universului;
am scapat de eroarea acestei lumi.
Interiorul si exteriorul au devenit precum un cer,
infinitul si finitul sunt unul, ma imbat cu privelistea acestui Tot !
Aceasta Lumina a Ta implineste universal; lampa iubirii ce arde cu uleiul cunoasterii.
Kabir spune: “Acolo nu se poate strecura eroarea, iar conflictul vietii cu moartea nu mai e simtit.”


LXV
O; FRATE ! Cand eu am uitat, adevaratul meu Guru mi-a aratat Calea.
Atunci am parasit toate riturile si ceremoniile, nu m-am mai imbaiat in apa sfintita.
Atunci am invatat ca singur eu eram nebun, si toata lumea in afara de mine era sanatoasa;
iar eu tulburasem omenirea aceasta inteleapta.
Din clipa aceea n-am mai stiut cum sa ma tavalesc in praf facand ascultare :
Nu bat clopotele de la templu,
Nu pun idolul pe tronul sau,
Nu aduc jertfa de flori chipului,
Nu asprimile ce mortifica trupul sunt pe placul Domnului.
Cand iti lepezi vesmintele si-ti ucizi simturile, nu-i faci placere Domnului.
Omul care e bun, care practica dreptatea, care ramane neclintit in mijlocul treburilor lumii, care priveste toate fapturile pamantului ca si cum ar fi el insusi,
Acela atinge Fiinta Nemuritoare; Dumnezeu adevarat e pururi cu dansul.
Kabir spune: “Acela atinge Numele adevarat ale carui cuvinte sunt pure, si care-i lipsit de orice mandrie sau inchipuire.”

RAMANA MAHARSHI
Se implinesc 129 ani de la nasterea sa acum la sfarsit de decembrie.
Gratia sa a actionat asupra mentalului meu facandu-l sa recunoasca adevarata identitate cu Sinele. O actiune tacuta.
Un citat din “Inteleptul de la Arunachala” vol II :
“Scopul practicii spirituale este suprimarea ignorantei si nu dobandirea realitatii. Realizarea exista dintotdeauna,chiar aici si in acest moment. Daca ar fi fost o stare noua de dobandit, ea nu ar fi permanenta, de vreme ce ar fi absenta intr-un moment si prezenta intr-altul. Ceea ce nu este permanent nu merita osteneala de a fi dobandit. Realizarea este permanenta si eterna, aici si acum.”

Ti-am expus pe scurt cate ceva despre cei care m-au ajutat in drumul meu spiritual. Acum te provoc cititorule, sa prezinti si tu pe scurt, persoanele care te-au ajutat si pe tine, pana in acest moment.Astept cu nerabdare sa-ti expui aici povestea.

Arunachala in direct

The Arunachala-live webcam based in Tiruvannamalai, India

In gradina linistii Tale

In gradina linistii Tale mi-am facut culcus, sub un nuc batran cu ramuri mari, lasate pana aproape de pamant. Locul ales e bun de contemplatie: intr-o parte e pajistea cu iarba catifelata verde,iar dincolo e Arunachala, colina Anamalai. De pe el se prelinge un fir de apa cristalina ce poate fi trecut usor cu piciorul. Ma asez sub nuc sa admir peisajul. Linistea ma cuprinde si ma patrunde. Mi se destind muschii spatelui, ai gatului, ai obrajilor: Doamne, de mult nu mi-a fost asa de bine! 08 08 08.

In gradina linistii Tale am intrarea asigurata neconditionat, permanent.

Doar de mine depinde sa intru sau nu in ea.

Aici mi-am regasit prietenii/ajutatori ai mei. Sunt multi si ma simt minunat in preajma lor. I-am cunoscut in diverse momente si fiecare au diminuat cate ceva din zbuciumul si agitatia in care ma zbateam.

In gradina linistii Tale am uitat de clipele de zbucium si agitatie care m-au ravasit, stiu doar ca au fost necesare pentru a ma putea bucura de prietenii/ajutatori ai mei, pentru a experimenta tot felul de emotii, culminand cu cea prezenta de liniste. 11 08 08

Sunt linistita in gradina linistii Tale. Sunt indragostita de gradina Ta si de Tine, de aceea ma refugiez aici asa des. Ti-as scrie cantece de dragoste, dar mi-a luat-o inainte Kabir si altii ca el.

De cand fregventez gradina linistii Tale am regasit prieteni/ajutatori, unii mai prezenti ca altii: Dakshinamurti,Iisus Cristos,Budha, Shankaracharia,Gandhi, Kabir, Ramana Maharshi, Shri Mataji, Angela Vasiu, mama, sotul, copii.

Voi incerca sa reamintesc in ce a constat ajutorul fiecaruia dintre ei pentru linistea mea. 13 08 08

Mowgli

CAUTARI

Timp indelungat nu mi-am pus intrebari existentiale. Viata ce o traiam parea total anormala fata de ce simteam eu ca ar trebui sa fie. Mereu mi se parea ca nu ma potrivesc cu locurile, cu epoca, si ca altundeva sau in alte vremuri m-as fi simtit mai in largul meu. Stiu ca ma opream deseori in fata ferestrei, privind spre nicaieri, asteptand ceva sa se intample. Starea ca nu ma potrivesc acestui loc, acestui timp, m-a urmarit de mic copil, chiar daca peste ani s-au adunat evenimente care m-au obligat sa ma conformez locului si timpului. Am actionat ca si cand as fi implicata, dar sentimentul nu disparea. Ma simteam ca o intrusa care nu-si putea asuma nici drepturi si nici responsabilitati. "Altii cum pot si eu nu ? e o problema psihica ? sunt bolnava ? sunt nebuna ? sunt anormala ?", intrebari ce ma bantuiau, dar nu insistam sa aflu raspuns.

Cand aparenta mea implicare in zbuciumul cotidian s-a mai linistit, a venit si raspunsul la nivel mental. Din foarte multe directii ma bombardau idei ca : tu nu esti acest corp, aceste ganduri, aceste emotii, tu esti stapanul lor, esti Sinele.Bine, bine, sunt Sinele, dar ce e Sinele, cu ce se mananca, ce culoare are ?! Mi s-a oferit o baza pentru intrebari existentiale si am pornit sa caut Adevarul.

Primele notiuni le-am sorbit cu nesat din vorbele Lui Iisus Cristos "Eu si Tatal UNA suntem". Apoi a urmat o perioada de meditatii si reflectii, care n-au fost constante, dar a reusit sa directioneze mentalul spre a discerne intre ce e real si ce nu e real. Mentalul meu avea acum un "job", dar nu era deloc usor.

Cand am citit despre Ramana Maharshi, in "India secreta", totul parea ca o poveste din 1001 de nopti, mit, fictiune,sf.

Insa cand L-am gasit in "Inteleptul de la Arunachala" s-a aschimbat, a devenit apropiat, la indemana, chiar puteam "comunica" cu el. Eu puneam intrebarea (pusa de discipoli, bineinteles, dar era intrebarea ce-o aveam si eu in minte), iar el imi dadea raspunsul. Si raspunsul lui era o usurare pentru mine. Imediat inchideam ochii si ramaneam in meditatie. Nu ma grabeam cu cititul, mai mult savuram fiecare raspuns.

Pe la jumatatea primului volum, vad ca unele intrebari se repeta si ma miram ca nu s-a inteles din prima, doar Ramana Maharshi a raspuns atat de clar si simplu, pe intelesul tuturor. Cum pot fi unii atat de grei de cap ?! Inchid iar ochii si vorbesc in gand cu Ramana Maharshi, de la egal la egal :- ce simplu e ! nu are rost sa-i mai repeti din nou, iar si iar. Si atunci s-a petrecut minunea...

Tot ce era in jurul meu a disparut, chiar si eu ca forma. Am ramas doar ca existenta. Eram doar constienta de existenta. Altceva nu exista. Nu mai era nimic altceva si nici altcineva. Intelegerea era deplina : sunt Sinele, sunt cel ce sunt, doar SUNT. Sunt constienta de existenta si aceasta e fericire.

Nu sunt cuvinte sa exprim starea fara "stare". Cunoasterea de dincolo de mental a inundat tot ce-am cunoscut pana in acel moment, de parca nici nu ar fi existat mai inainte.

Dupa trei zile si trei nopti betia beatitudinii s-a cuibarit in inima, lasand libertate mentalului sa analizeze noua situatie.

Instantaneu capata inteles orice neintelegere mai veche sau mai noua, ce aparea in minte. Din acel moment totul a devenit simplu. Peste tot ma simt ACASA. Privind ca din lume totul e OK, privind ca din Sine totul e minunat. Armonizarea mea, ca fiind in lume si in Sine, e completa. Cautarea mea s-a incheiat.

Mowgli cel linistit.

SAT CIT ANANDA

As vrea sa-mi privesti ochii si sa constati ca exprima fericirea.

As vrea sa-mi simti inima si sa constati ca nu te minte.

Avand la dispozitie doar cuvintele imi va fi greu sa descriu starea de beatitudine in care ma aflu. Voi incerca totusi.

Cele mai mari sacrificii merita facute ca sa ajungi la aceasta stare si cu toate acestea se afla la indemana tuturor si nu necesita sacrificii. Eu cel putin n-am sacrificat ceva si nici nu cred ca am avut vre-un merit deosebit, pentru toate binecuvantarile, bucuriile si frumusetile care ma inconjoara si ma inunda in acelasi timp.

Dupa o oarecare practica a meditatiei (introspectia in special), trezirea a fost exploziva, ca un foc viu, purificator.

Atentia mi-a fost atrasa spre interior unde Kundalini descatusa cheakrele din stransele legaturi ale vechilor karme.

M-a eliberat, m-a usurat, puteam pluti, m-a dilatat de parca nu mai aveam limite;

eram si inauntru si totusi ma priveam si din afara in acelasi timp.

Am trecut prin mai multe stari de constiinta care au culminat cu starea prezenta de SAT CIT ANANDA.

Mowgli.

CINE SUNT EU? CINE ESTI TU?

Ti-am spus candva asa :

Eu sunt o prelungire a Ta.

Mana ta dreapta se termina cu mine,

Mana ta stanga la fel.

E greu de imaginat ?

Printre norii grei strabate

la amiaza o raza,

nu-i vedem sursa, dar stim

ca este o prelungire a soarelui.

Orice apa, parau, fluviu, mare, lac,

din mijlocul continenetului,

este o prelungire a oceanului,

chiar daca nu-i vedem legatura.

Eu sunt materializarea dorintelor tale.

Eu sunt materializarea iubirii tale.

Tu esti zeul, eu sunt chipul din oglinda

in care tu te oglindesti.

Fie ca-ti place

sau nu,

eu sunt tu.

Tu esti rima, eu poezia;

tu esti lumina, eu raza;

tu esti setea, eu apa;

tu esti foamea, eu hrana;

tu esti gerul iernii,

eu florile de gheata la geam;

tu esti viata, suflarea,

eu sunt corpul care traieste pana la ultima suflare;

tu esti seva,

eu , copacul cu radacina tulpina, frunze si flori;

tu esti iubirea,

iar eu sunt si Romeo si Julieta;

tu esti Adam,

eu sunt coasta ta;

tu esti si Adam si Eva;

Fie ca-ti place

sau nu,

eu sunt Tu.

Mowgli in dualitate.

Cautatorul si calea.

Toti cautatorii fac yoga, chiar si fara sa stie asta. Ei sunt pe o cale (yoga), indifferent ce nume au aceste cai : crestina, musulmana, budista, mozaica, atee, ect.

Cel care-si pune intrebari existentiale este nedumerit , ce cale sa urmeze, care e mai buna ?

Daca Adevarul se afla numai la crestini, de ce nu vin toti aici ?

Daca Adevarul e numai la musulmani, de ce nu vin toti aici ?

Daca Biblia e scrisa de evrei, ei de ce nu urmeaza crestinismul ?

Atunci unde este Adevarul, unde sa-l caut, unde sa-l gasesc ?

De ce toti din cadrul unei religii , tin la respectiva religie si insista ca Adevarul e la ei si numai la ei ?

Dumnezeu e Unul , atunci de ce nu se ajunge la un consens ? Aceasta stare ii lasa nedumeriti pe cei care cauta Adevarul.

La urma urmei, ce vreau eu ?! Vreau sa stiu ce-i desparte pe credinciosi sau vreau un raspuns la intrebarile ce ma framanta : tot ce se intampla cu mine e intamplator sau e dirijat? de ce m-am nascut? de ce traiesc? pana cand? care-i scopul meu pe pamant? voi muri? de ce? ce se intampla cu mine dupa ce mor? cu corpul meu, cu gandurile mele, cu planurile mele? ce planuri sa imi fac si pentru ce perioda?...

Pe cine sa intreb ?

Sa-i intreb pe cei cu scoala multa, cu facultati, sau pe batranii cu parul alb ? - ma indoiesc sa stie.

Mai bine-i intreb pe prunci, ei sigur stiu. Zambesc mereu si cand dorm si cand sunt trezi . Ii observ atent, toti ii adora. Pruncii sunt o minune, o bucurie, sunt viata, ei doar exista.

Cand le cresc dintii, renunta la hrana de la san; cand incep sa mearga, renunta la sustinere; cand incep sa vorbeasca, renunta la tacere si incep problemele.

Ar trebui sa redevin copilul dependent de CEA / CEL care m-a creat, sa ma hranesc direct la SURSA si sa las sursa sa vorbeasca pentru mine.

Astfel dispar intrebarile, problemele, grijile, nedumeririle.

Acum stiu totul, am totul, sunt totul si zambesc ca un bebelus.

Fiecare cale, ar trebui sa ofere aceasta satisfactie.

Aceasta este ceea ce cauta cautatorul: revenirea la sursa si identificarea cu ea.

Mowgli.

Citate din "Inteleptul de la Arunachala"

Dialog cu Ramana Maharshi despre ruga.

Oamenii se roaga lui Dumnezeu si-si sfarsesc rugaciunea spunand “faca-se Voia Ta”. Daca vointa lui Dumnezeu trebuie sa se indeplineasca, la ce bun sa te rogi Lui ? Nu trebuie uitat ca Vointa divina prevaleaza in permanenta si in orice imprejurare. Individul nu poate actiona cu de la sine putere. Este suficient deci ca omul sa recunoasca atotputernicia Vointei divine si sa ramana linistit. Dumnezeu are grija de fiecare dintre noi. El a creat totul. Voi nu sunteti aici decat cateva unitati printre miliarde de alte unitati. Daca Dumnezeu are puterea sa determine viata acestor miliarde de fiinte, de ce crezi ca El te uita ? Chiar simplul bun simt ar trebui sa-i faca pe oameni sa inteleaga ca trebuie sa se supuna Vointei Sale. In consecinta, nu este necesar sa-i faci cunoscute nevoile tale. El le cunoaste mai bine decat oricine.

Mai mult, de ce te rogi ? Pentru ca te simti neajutorat si lipsit de forta si pentru ca tu cauti ajutorul unei puteri superioare. Oare Creatorul tau, care este deasemenea protectorul tau, nu iti cunoaste deja toate slabiciunile ? Crezi ca se cade sa-ti etalezi in fata Lui toate defectele pentru ca El sa ia cunostinta de ele ?

Intrebare : Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri ?

Cu siguranta. Ajuta-te tu insuti. Facand aceasta, inca te supui lui Dumnezeu. Caci fiecare actiune este determinata numai de Dumnezeu.

Cat despre faptul de a te ruga pentru un altul, aceasta atitudine pare lipsita de egoism. Dar daca o analizezi in fond, vei descoperi de asemenea in ea egoismul. De fapt, tu doresti fericirea altuia in scopul de a fi tu insuti fericit. Sau altfel spus, tu vrei sa beneficiezi de meritul de a fi mijlocitor pentru fericirea altora. Dumnezeu nu are nevoie de nici un intermediar. Ocupa-te de problemele tale si totul va fi bine.

Vol II, pag. 243.

In pragul casei

De ce ? Pentruca aici te simti ACASA, in siguranta.
Totodata ai perspectiva celor doua lumi: cea interioara si cea exterioara.
Pe drumul vietii amandoua sunt zbuciumate: si interiorul si exteriorul.
Dar daca ai ajuns ACASA, acea casa fiind SURSA de unde ai plecat candva pe drumul vietii, fiind totodata si DESTINATIA fiecaruia dintre noi, atunci se schimba lucrurile.
Bucuria ca ai revenit ACASA te inunda si nu mai e loc pentru altceva sau altcineva.
Descoperi aici PACEA mult cautata pe toate drumurile vietii.
Descoperi ca tu esti pacea si bucuria nesfarsita care fac sa dispara granitele dintre interior si exterior.
Uimit te intrebi: dar celalalt, unde e ?!
Dupa o vreme, apari " in pragul casei" si-ti da mana sa razi de toate temerile ce le-ai avut pana sa ajungi ACASA.
Realizezi ca ai fi putut intoarce si celalalt obraz, era OK.
Stand "in pragul casei", stiindu-te ACASA oriunde, oricand, iti poti permite calatorii catre oricare alt "exterior".
"Pragul casei" pe langa sursa si destinatie, devine acum si drum, cale.
Sursa, cale, destinatie. Trei in Unu si unu in TREI.

The threefold Mowgli.

Now, acum

Now, that you hove opened my eyes,

That I know who I am,

That I know who You are,

And I know We are,

Now I do not want to live in oblivion,in ignorance.

I have a wish,

The only and the last :

Oblivion, carelessness must not lie

Over my heart,

Over my eyes,

Over my thoughts.

You are the One who doeset oll :

- take the ignorance from me and carry it away.

Mowgli devotee

Fara identificare

Spre dimineata,in jurul orei 3,deschid ochii.

Camera e slab luminata , fara o lumina propie.

Nu recunosc camera si ma intreb unde sunt.

Incerc sa ma lamuresc in ce camera sunt … a cui camera …

E cineva care doarme langa mine, cine o fi…

Dar eu cine sunt… Nici un raspuns….

Bine, dar trebuie sa am o memorie, s-o rascolesc, sa dau de-un fir… Nimic.

Memorie, unde esti ????? Nimic…

Dupa un timp, ce nu l-am putut aprecia, recunosc sifonierul vechi de 20 ani.

Tot atunci am inteles cine dormea alaturi, in acelasi pat,

vechi partener de viata.

Acum, am o identificare, spre deosebire de atunci, cand doar existam.

Existenta pura, fara identificare…

Out Mowgli

Ce mai e de facut ?

Cand paharul este gol, il umpli,

Dar daca e deja plin,

ce mai e de facut ?

Cand fructul e in coacere, ii sustii coacerea,

Dar daca e deja copt,

ce mai e de facut ?

Cand omul e bolnav, il tratezi,

Dar daca e deja sanatos,

ce mai e de facut ?

Cand zilele sunt triste, le inveselesti,

Dar daca toate zilele sunt deja o continua bucurie,

ce mai e de facut ?

Cand adevarul e acoperit , il descoperi,

Dar daca e deja descoperit,

ce mai e de facut ?

Cand esti pe drum, cauti sa ajungi acasa,

Dar daca esti deja ACASA,

ce mai e de facut ?

Cand totul e atat de bine spus,

Cand totul e atat de bine cantat,

Cand totul e atat de bine facut,

ce mai e de facut ?

The comprehensive Mowgli.

Netulburare

Cand vantul nu bate, nimic nu tulbura oglinda apei.

Cand gura tace, se aude tacerea.

Cand mintea tace, vorbeste Sinele,

neauzit de altcineva.

O muzica divina rasuna

in urechile fiecarei celule a corpului,

ce-si mareste continu dimensiunea

si se pierde in departari.

Peste tot rasuna doar vibratia muzicii necreate,

Si nu-i altcineva s-o auda.

Cuvintele tulbura linistea,

Gandurile tulbura pacea mintii,

Vantul tulbura oglinda apei,

Starea de netulburare este SINELE.

The noiseless Mowgli.

Ruga

Cand nu stiam, nu ma rugam.
Cand am intrezarit partial
am inceput sa ma rog.
Acum cand am aflat INTREGUL,
nu ma mai rog.
Aduc doar laude, multumiri si slava
Celui ce este
Si ma bucur...

The happy Mowgli

Omagiu

Cui altcuiva aş putea aduce omagiu pentru ceea ce sunt, decat Celui ce este?

Doar prin graţia Celui ce este, am prins contur in manifestare ca o firimitură de paine in paine; ca val de apa in apa; ca sine in Sine.

Toate astea le inteleg doar dupa inlaturarea multiplelor identificari.

Identificarile vin cu fiecare noua alegere.

Relevanta este identificarea lui Mowgli din povestea Cartea junglei.

El s-a adaptat perfect vietii in jungla, crezand ca apartine acesteia ca o vietuitoare oarecare, fiind complet rupt de civilizatia satului in care se nascuse.

Cand a re/descoperit comunitatea oamenilor, a renuntat la vechea identificare, cea de vietuitoare a junglei, si si-a luat o identificare noua: cea de copil al satului.

In perspectiva se pot prevedea noi identificari in viata lui Mowgli : Mowgli fiul lui X si Y; Mowgli – elev; Mowgli – meserias; Mowgli – sot; Mowgli – tata; Mowgli – intelept; Mowgli – eliberat (mukta purusha).

Mowgli Reloaded.

Timpul la Prezentul Continuu

“Eu sunt cel care sunt” rezuma intregul adevar.

Metoda poate fi rezumata la doua cuvinte: “Fii liniştit”.

Ramana Maharshi.

1950, aprilie, 14 , seara, Ramana Maharshi a parasit corpul dupa 70 ani.
Se implinesc 58 ani in seara asta.

Ca o clipa au trecut si iata-ne, in inima noastra, la picioarele Celui ce a revenit la vechea sa forma, cea fara de forma, fredonand in soapta alaturi de devotii Sai: Arunachala Shiva, Arunachala Shiva…

A renuntat la forma corporala, dar nu a plecat, ci s-a cuibarit in fiecare din noi si in spatiul dintre noi, ca blandete, duiosie, intelegere, compasiune, acceptare.

Cand noi manifestam astfel de stari, de fapt El se exprima prin noi. El este blandetea, intelegerea, compasiunea.

Sa-I permitem cat mai des aceasta, fiind tot mai blanzi, mai intelegatori, mai plini de compasiune.

Sa-I permitem, fiind Una cu El.

Mowgli devotee.